Te afli aici: / » agenti-terapeutici » aerul-ca-agent-terapeutic

Aerul ca agent terapeutic

 
 

Aerul ideal de inspirat trebuie sa aiba un continut de oxigen de aproximativ 21%,  cu o concentratie  78% azot, bioxid de carbon 0,03%, bine ozonat, numarul ioni negativi pe cm³ intre 500-1500, temperatura de 16-21ºC si umiditatea intre limitele 50-60%, lipsit de factori poluanti. 

Cura de aer si exercitiul fizic
Pentru a avea un sange bun , noi trebuie sa avemo buna respiratie.
Respiratia profunda de aer curat, care umple plamanii cu oxigen, curata sangele.
Aceasta va da sangelui o culoare vie si-l va raspandi ca pe un curent datator de viata, in orice parte a trupului.
O respiratie buna linisteste nervii, trezeste apetitul, favorizeaza digestia si aduce un somn sanatos si inviorator.

    Suntem obisnuiti sa oferim hrana aparatului digestiv si sa alegem in acest scop alimente curate, sanatoase, care sa ne satisfaca gustul, necesitatile plastice si energetice ale organismului. Daca cineva ne-ar invita la o masa si ne-ar servi alimente alterate, cu siguranta ca le-am respinge.
Se pare ca nu la fel se petrec lucrurile cu aparatul respirator, ca si cand nu ne-ar interesa ce intra in el.
    Civilizatia moderna a adus cu sine numeroase avantaje vietii omului. Dar in acelasi timp, i-a otravit hrana respiratiei - aerul
Ba mai mult, de multe ori, noi insine introducem in aparatul  respirator otrava, fumului de tigara, biciuind si otravind structurile delicate ale membranei alveolo-capilare, ca si ale intregului aparat cardiocirculator. Sa fim oare chiar atat de nepasatori fata de propria noastra sanatate?
    Vigurozitatea si longevitatea metusalemica, a primelor generatii de oameni de la creatiune si degradarea treptata a organismului omenesc ca si reducerea varstei de viata, cu siguranta, in conditiile artificiale create de civilizatia moderna, isi au explicatia si in calitatea aerului inhibat.
    In contextul vietii trepidante de astazi, goniti de criza de timp, uitam ca pentru a ne pastra o sanatate viguroasa nu este suficient doar, simplu, sa respiram, ci este necesar sa afectam 10-15 minute de cateva ori pe zi, unei gimnastici respiratorii sistematice, ampla, profunda, intr-un mediu cat mai putin poluat.
Cura de aer se poate practica fie in repaus, stand intr-un mediu natural, respirand profund, fie efectuand complexe de exercitii fizice simple destinate atat tonifierii musculaturii implicate in respiratie, cat si a musculaturii corpului in general.


      Gimnastica respiratorie este in definitiv un act educational si este bine sa ne insusim acest punct de vedere stiut fiind ca acesta va contribui la formarea unor reflexe complexe ale acestui act fundamental al vietii, stimuland - mai ales in perioada de crestere - alte functii de baza ale organismului, cum sant acelea de circulatie, de nutritie, de activitate musculara si cea neuroendocrina.
    Gimnastica respiratorie nu va ajuta numai la ameliorarea acestei functii fundamentale a organismului reprezentata de schimburile gazoase, ci in aceeasi masura si la  dezvoltarea armonioasa a cutiei toracice ca si la dezvoltarea unei mai bune elasticitati a toracelui, ca urmare, dezvoltarea multiplilor muschi implicati in actul complex al respiratiei.
Gimnastica respiratorie ne va ameliora reflexele de respiratie nazala, contribuind in felul acesta la obisnuita respiratie pe cale nazala, in detrimentul aceleia pe cale bucala. Respiratia pe cale nazala este incomparabil mai avantajoasa pentru ca mucoasa nazala este inzestrata cu o serie de formatiuni ciliare, incetineste progresiunea aerului inspirat, incalzindu-l si in plus, il debaraseaza de o serie de impuritati (pulberi).
    Mucoasa nazala, gratie terminatiilor nervoase de la baza ei influenteaza centrii vitali ai respiratiei din creier si bulb, stimuland substantial acest proces fundamental din functionalitatea organismului.
    Initial se vor face exercitii de respiratie nazala timp de 5-7 minute, urmand ca in zilele urmatoare sa se ajunga la 10-15 minute  timp de cateva saptamani la rand.
Aceste exercitii vor duce in cele din urma la automatizarea inspirului si expirului.
 Este preferabil ca acest gen de respiratie sa fie practicata in special in cursul gimnasticii zilnice de inviorare si in fata ferestrei deschise. Acelasi lucru se poate face insa si in aer liber, in timpul mersului pe jos sau al alergarilor. Atunci cand facem exercitiile de respiratie nazala, vom indeparta mult coastele, ceea ce va antrena dupa sine aplatizarea  si sugerea abdomenului, iar constientizarea acestor miscari si urmarirea lor, reprezinta o garantie certa  a succesului.   Nu  trebuie sa pierdem din vedere faptul ca activandu-ne respiratia, imbunatatim implicit si circulatia sangelui si tonifiem in aceeasi masura si muschiul inimii !
    Nu trebuie sa uitam ca de calitatea somnului depind in totalitate activitatile pe care le vom desfasura a doua zi, iar calitatea aerului inspirat are un cuvant greu de spus in aceasta privinta. Ca atare camera trebuie sa fie bine aerisita inainte de culcare si aceasta pentru ca, un adult consuma in cursul unei nopti normale de somn in jur de 165 litri de oxigen, eliminand in acelasi interval de timp, in jur de 130 litri de bioxid de carbon.
Pe langa   nivelul de oxigen al  aerului  conteaza si gradul de umiditate care trebuie sa se plaseze intre limitele de 50 - 60%. Daca aerul  e  prea cald si uscat duce la uscarea buzelor, a mucoasei nazale si a interiorului gatului - fenomene  ce pe cale inconstienta vor influenta somnul, degradandu-l sub raport calitativ. 


  

Actualizat: azi