Apa in mediu
 |
Terra este, se pare, una dintre cela mai binecuvantate planete din imensitatea acelora care alcatuiesc galaxia noastra, nu numai pentru faptul ca dispune de atmosfera si de conditii favorabile de solarizare, ci si pentru ca dispune de multa apa. Pe nici una dintre planetele cunoscute pana in prezent nu exista atata apa ca pe pamant. De fapt, apa a modelat pamantul si din anumite puncte de vedere, ea se identifica cu procesele si fenomenele care i-au dat forma si configuratia pe care o are. Rolul urias ce-i revine acestui element al naturii este aparitia si mentinerea vietii pe pamant, apa are un circuit miraculos i in natura: din precipitatiile atmosferice aceasta ajunge in apele curgatoare; de aici in lacuri, mari si oceane; prin evaporare se "salta" apoi in atmosfera, pentru a recadea din nou pe pamant, sub forma de precipitatii.
De fapt, tot acest circuit reprezinta marele si permanentul fluviu al vietii. Apei i-a fost data puterea magica de a deveni seva vietii pe pamant.
Apa este purtatorul vietii vietii pe pamant, pentru ca ea reprezinta unul dintre cei mai perfecti solventi pe care i-a produs vreodata natura, din moment ce nenumaratesubstante dizolvate in ea isi pastreaza nealterate proprietatile chimice si biologice.
Apa acopera ceva mai mult de 2/3 din suprafata terei, reprezentand in acelasi timp tot aproape 2/3 din continutul organismului uman. Un adult de 70 kg are, in mod obligator, in structura sa, cel putin 50 kg apa, 50% din intregul nostru continut hidric fiind cantonat in celule, 45 % in spatiile intercelulare si numai 5 % in sange.
Si in organismul uman, intocmai ca in mijlocul naturii, apa se afla intr-o continua circulatie si primenire. Prin intermediul pielii pierdem circa 500 ml apa pe zi, prin aerul expirat 350 ml, iar prin urina in jur de 1500ml. Aceasta circulatie se efectueaza nu numai dinlauntru in afara ci si invers. Sursele exogene de apa ale organismului uman sant: apa propriu-zisa, integrata pe cale bucata, cea provenind din alimente, ca si cea provenind din oxidarea acestera.
Contrar a ceea ce se crede in mod obisnuit, alimentele reprezinta o sursa importanta de apa, stiut fiind ca in anumite zarzavaturi si fructe, aceasta se afla in procente ce se ridica si pana la 95 %. Pana si carnea cuprinde in jur de 70 % apa. Interesant insa ca organismul isi poate fabrica singur- fireste, in anumite limite- apa de care are nevoie. Este vorba despre asa numita apa endrogena. Aceasta se formeaza prin polimerizare in cursul proceselor metabolice.
De exemplu , 100g de grasimi produc 107,4 ml apa; aceeasi valoare se ridica in cazul proteinelor la 41,3 ml iar al alcoolului la 117,4 ml; iata deci cum se poate ajunge la obezitate si prin ingestia prea mare de apa.
Procesul involutiei, al imbatranirii deci, este legat in mod direct de diminuarea posibilitatilor organismului de a metaboliza si pastra apa. Continutul in apa al unui embrion de 3 zile este de 97%; acelasi continut scade la embrionul de 3 luni la 91% iar la acela de 8 luni la 81%. Pierderile in apa ale organismului se accentueaza progresiv, in asa fel incat la 30 de ani continutul hidric al organismului uman este de 60%, iar la 70 de ani de circa 46%.
Pe masura ce imbatranim, ne "uscam" in mod treptat, exact asa cum se intampla cu arborii.
Apa este in primul rand "vinovata" de tenul intins si catifelat al fetei pe care il avem in copilarie si adolescenta, ca si de uscarea sa din ultima perioada a vietii.
Natura a inzestrat fiinta vie cu mecanisme dintre cele mai variate si perfectionate in ceea ce priveste adaptarea la lipsa de apa.
Cactusul de exemplu, poate acumula in celulele sale cantitati enorme de apa si nu piere chiar daca o pierde pe aceasta in proportii de 90 %
Camila, de asemenea, acest animal poate bea, in conditii de seceta, intregul continut, al unui bazin de 100 litri; continut pe care apoi in cheltuieste cu o extraordinara economie. Tot camila poate parcurge distanta de 1000 km, prin desert si pe vreme de arsita, fara a bea absolut nimic, dar, in tot acest interval de timp, nu deschide gura si nu respira decat in ritmul de 8 respiratii pe minut, pentru a nu pierde apa pe aceste cai. (Cainele insa, pe vreme de arsita, respira de circa 300-400 ori pe minut)
La oameni putem constata aspecte dintre cele mai interesante privind consumul de apa, in Sahara, pe vreme de arsita excesiva , un individ poate pierde pana la 12 l apa pe zi; asta inseamna 1 litru pe ora.
Spre deosebire insa de animale, care beau apa numai cand le este sete, omul o poate bea si din obisnuinta, mai bine zis din proasta obisnuinta si acest lucru nu este fara urmari.
In acelasi timp exista oameni de pe mapamond, locuind in tinuturi secetoase si inospitaliere, care s-au adaptatadmirabil la privatiunile de apa, neconsumand decat circa 1000 cm³ pe zi; in total deci pe jumatate sau numai o treime decat in mod normal. Gratie jocului elastic al glandelor sudoripare ca si al pierderii de apa pe aceasta cale, organismul poate poate lupta, in contitii excelente, impotriva rigorilor caldurii. Cu toata aceasta rezistenta, setea reprezinta o mare problema a biologiei umane. Nu exista senzatie mai chinuitoare decat setea. Daca la foame omul poate rezista mai mult de 3 saptamani, la sete nu va putea rezista mai mult de 3 zile. Calcule estimative apreciaza ca un om al civilizatiei noastre are absoluta nevoie de o cantitate medie de cel putin un metru cub de apa pe zi. Din aceasta cantitate in jur de 200 l revin consumului habitual, in timp ce restul de 800 sant absorbiti de multiple operatiuni puse in miscare de civilizatia masinista (otel, alimente, medicamente, imbracaminte etc)
Rezervele de apa ale Terrei sant reprezentate de apa dulce. Aceasta este explicatia diverselor planuri de gospodarire a apelor, puse in functie de diverse tari.
Legea pentru protectia mediului inconjurator, privind amenajarea si ameliorarea bazinelor hidrografice ale tarii, reprezinta numai cateva aspecte pentru buna gospodarire a apei si implicit grija pentru sanatate.
Stim, din acest punct de vedere, ca aerul si apa reprezinta doua dintre componentele cele mai valoroase de pe binecuvantata noastra planeta, lor datorandu-le faptul ca ea este insufletita, verde si mobila.
Asadar, pentru o mie si unu de motive, simbolistica apei, pe care dorim a ne concentra in continuare, nu numai ca este dintre cele mai bogate, ci si dintre cele mai variate, saturand pur si simplu traditiile, mitologiile ca si cultura diverselor colectivitati umane. In linii mari, aceasta simbolistica poate fi redusa totusi la trei trasaturi dominante :
- apa ca sursa de viata si de sanatate
- apa ca mijloc fizic de purificare si regenerare
- apa ca remediu, ca agent terapeutic
