Apiterapia reprezinta terapeutica traditionala si ancestrala, care foloseste mierea, polenul, ceara, laptisorul de matca, veninul albinelor precum si alte produse ce tin de complexa alchimie a stupului, in vederea mentinerii sanatatii.
Produse apicole naturale, directe :
Mierea este alimentul obtinut de albine din nectarul florilor sau din sucurile dulci ale partilor vii ale plantelor şi pe care albinele le colecteaza, le transforma, le combina cu substantele lor specifice, le depoziteaza şi le lasa la maturat în fagurii de miere. Acest aliment poate fi fluid, vascos sau cristalizat.
Tipurile de miere, în funcţie de origine, sunt:
a) mierea de flori - mierea obtinuta predominant din nectarul florilor;
b) mierea de mana - mierea obtinuta predominant din sucurile dulci ale altor parti vii ale plantelor; culoarea ei variaza de la maro deschis sau maro verzui la aproape negru.
Tipurile de miere, în funcţie de modul de prezentare, sunt:
a) mierea de faguri - mierea depozitata de albine în celulele fagurilor abia formati, fara puieti, şi vanduta în faguri întregi capaciti sau în bucati de faguri de acest fel;
b) mierea cu bucati de fagure - mierea care contine una sau mai multe bucati de fagure de miere;
c) mierea scursa - mierea obtinuta prin scurgerea fagurilor fara puieti, decapaciti;
d) mierea extrasa - mierea obtinuta prin centrifugarea fagurilor fara puieti, decapaciti;
e) mierea presata - mierea obtinuta prin presarea fagurilor fara puieti, cu sau fara aplicarea încalzirii moderate.
 |
|
Ceara
Ceara de albine este o resursa importanta in apicultura,dar care din pacate nu este indeajuns exploatata.
Ceara in stare bruta poate fi impartita in doua categorii :
a) o ceara de prima calitate care are o culoare deschisa obtinuta din rama claditoare,descapacire etc,
b) o alta considerata calitativ inferioara ,obtinuta din fagurii vechi.In cele ce urmeaza vom prezenta doua metode de prelucrare a cerii care pot fi folosite atat in stupinele mari ,cat si in cele mici.
Ceara de albine se foloseste la prepararea unor unguente, balsamuri si in cosmetica.
Propolisul
Contine cei opt aminoacizi esensiali. Cantitatea este variabila, dar de cel putin 5-8 ori mai mare decat cea continuta in alimente bogate in proteine.
Propolisul contine vitaminele A, D, E, K si C, aceasta din urma combinata cu bioflavonoidele, precum si vitaminele complexului B, cu preponderenta acidul pantotenic si niacina. Prin aceasta se explica rolul de protectie energetica al acestuia impotriva starilor de stress.
I Se ia 1 gram pe zi, astfel: se freaca cu putin polen pana se omogenizeaza, iar apoi se consuma ca atare. Se adminitreaza pana la vindecare
II Sirop propolis : se fierbe 1 lingurita de propolis maruntit in 250 ml apa, pana scade la jumatate. Se strecoara si se indulceste cu doua linguri de miere. Se administreaza in tuse, 3 lingurite pe zi.
III Preparatul de aloe, miere si propolis :
Miere de albine - 1000 g
Propolis (dat pe razatoare de plastic sau de sticla) - 20 g
Aloe (frunze, date pe razatoare de sticla sau de plastic) - 750 g
Planta sa fie de 3-5 ani. Inainte de recoltare, planta sa nu se ude timp se 5 zile.
Toate acestea se pun intr-un borcan de sticla si se tin la rece timp de 5 zile.
Apoi se administreaza astfel: primele 5 zile se ia cate o lingurita dimineata si la pranz, cu 2 ore inainte de masa.
Durata tratamentului este de 3 saptamani, pana la 2 luni. Cura se poate repeta inca odata, dupa o pauza de 7 zile.
Polenul
Polenul este un aliment proteic deosebit de bogat in elemente necesare existentei organismelor vii si are rol important pentru functionarea normala a acestora datorita vitaminei P (ritin) si a unei substante necesara sistemului nervos (anevrina); cuprinde toti aminoacizii esentiali, lipide, glucide, vitamine, minerale, enzime, etc; polenul proaspat recoltat contine foarte mult Qi, putand fi considerat astfel un adevarat aliment viu (în realitate asa si este)
Polenul este afrodiziac, anabolizant biologic, antibacterian, antidepresiv, antiinflamator, antiparazitar, antipiretic, antitoxic, biostimulator, dietetic, antianemic, diminueaza hemoragiile, scade colesterolul, euforizant, amelioreazã functiile cerebrale, gastrice (ulcer), ale intestinului gros, functiile hepatice(hepatite, ciroze), sexuale, ale tiroidei, intervine în procesul cresterii, în procesul nasterii, amelioreaza structura pielii, întinereste mintea, creierul si viata emotionala (nevroze). Întareste capilarele sanguine, inima, sistemul imunitar.
Polenul este indicat in:distrofii, anorexie, rinita alergica, boli hepatice, ulcer gastro-duodenal, tulburari de dinamica sexuala, prostatite, hiperlipidemie, anemie, angina pectorala, insuficienta cardiaca, tulburari de circulatie periferica, flebite, ulcer varicos, varice, schizofrenie, oligofrenie, în medicina sportiva ca stimulator al efortului fizic, adjuvant în neoplazii.
Este un stimulent al poftei de mancare, inlesneste digestia, imbunatateste tonusul, alunga oboseala, previne rahitismul, caderea parului si chiar face sa creasca mai bine parul, hranindu-i radacinile.
Se iau 2- 4 lingurite dimineata si la pranz, inainte de mese. Se poate lua ca atare, sau cu miere. Cura cu polen dureaza 1 luna. Se face pauza de 3 luni.Se poate repeta cura de 2-3 ori pe an.
Pastura
Pastura este poate cel mai valoros produs al stupului, dar si cel mai putin cunoscut. Putini stiu ce este pastura si cu mult mai putini se incumeta sa treaca la recoltarea ei. In esenta, pastura este un polen modificat, hrana harnicelor albine.
Sub influenta substantelor adaugate de albine, a microorganismelor, a temperaturii si umiditatii ridicate din stup, precum si datorita modului de conservare, polenul sufera o serie de transformari biochimice si modificari structurale, transformandu-se in pastura.
Datorita faptului ca transformarile suferite de polen sunt biochimice, produsul rezultat este diferit de polenul initial.
Transformarea polenului in pastura comporta mai multe etape.
I etapa consta in dezvoltarea unei bacterii aerobe - pseudomonas, care consuma oxigenul si duce la moartea prin asfixiere a acestora.
II etapa - se dezvolta bacterii anaerobe -lactobacillus, care foloseste glucidele si produce in schimb acid lactic astfel crescand concentratia vitaminelor din grupul B.
Pastura este un produs natural, cu insusiri mult mai valoroase decat ale polenului datorita continutului mai mare in zaharuri simple, vitamina K, enzime si aminoacizi, precum si a aciditatii sporite ce o face usor asimilabila. Fata de polen valoarea nutritiva si antibiotica este de 3 ori mai mare . De asemenea, invelisul extern al polenului, exina, este distrus, determinind asimilarea mai usoara de catre organism. Datorita cantitatii mari de acid lactic si proprietatilor antibiotice, pastura poate fi pastrata timp indelungat la loc uscat si racoros, fara a se observa modificari majore, cantitative sau calitative.
Pastura privita in sectiune transversala, are culori diferite, alternative, date de polenul recoltat din mai multe flori.
Aceasta acopera toata gama de recomandari ale polenului: afectiuni hepatice, anemii, stres, reumatism, reglarea tranzitului intestinal, afectiunile de colon, mai ales cele insotite de constipatii (enterocolite, colite de fermentatie sau putrefactie, constipatii cronice de diverse etiologii), insa actiunea ei este mult mai rapida si mai puternica.
|
|
 |
Laptisorul de matca
Este indicat numai la barbati. Se ia 1lingutita, dimineata, pe nemancate. Este indicat in boli de nervi. Are un rol deosebit in metabolismul celular, in activitatea creierului, reduce colesterolul din singe, este util in digestie, pentru combaterea insomniei, a anemiei pernicioase si refacerea glandelor cu secretie interna.
Nu se foloseste in cancer, diabet, dereglari hormonale si niciodata la femei
O cura dureaza 1 luna de zile. Se face pauza 3 luni. Se poate repeta cura de 2-3 ori pe an.
Gama produselor apiterapice cu actiuni benefice si nutritive asupra organismului este larga: drajeuri de laptisor de matca , comprimate din laptisorul de matca , liofilizat , granule de laptisor de matca, miere si calciu, laptisor de matca liofilizat in flacoane sau fiole, laptisor de matca omogenizat in miere, polen sub forma de granule, tonifiant pe baza de polen, comprimate din laptisor de matca, drajeuri de Apilarmil.
Combinatiile de miere, polen si laptisor de matca, dozate corespunzator, s-au dovedit folositoare in diverse afectiuni ale tubului digestiv si ficatului, in astenii, nevroze, insomnii, precum si in afectiuni ale cailor respiratorii si senilitate.
Apilarnilul este un produs apicol biologic activ obtinut pe baza produselor din stup, vitalizant, biotrofic, tonifiant si psihotonic, potenteaza factorii naturali de aparare a organismului, a sistemului imunitar ( in literatura de specialitate este mentionat ca fiind posibil a avea efecte bune in cancer si SIDA. Apilarnilul are consistenta si culoarea iaurtului. Este perisabil, de aceea se pastreaza numai congelat. La decongelare, se amesteca imediat in miere, in proportie variabila. Cu cat concentratia este mai mare, cu atat timpul de pastrare este mai scurt. Este un bun reglator al metabolismului corpului uman.
Este recomandata o concentratie de maxim 1/10 (50g apilarnil la 500g miere). Se pastreaza in frigider.
Veninul de albine - virtutile terapeutice ale acestuia sunt cunoscute de foarte multa vreme, chiar din antichitate.
Veninul exercita evidente actiuni bactericide si antireumatice - articulatiile dureroase din cauza reumatismului, deveneau indolore ca urmare a intepaturilor succesive de albine.
Veninului de albine ii sunt proprii numerosi constituenti: acidul formic, clorhidric, ortofosforic, saruri minerale, acizi organici volatili, un important ferment - fosfataza A- unele antibiotice, histamina, hialuronidaza, precum si doi aminoacizi bogati in sulf ca metionina si cistina.
S-a dovedit ca mentionina si cistina stimuleaza secretia de cortizon de catre glandele suprarenale, fapt ce in primul rand explica actiunea antireumatismala a veninului de albine. Pe aceasta cale, veninul de albine mareste afluxul sanghin spre locul bolnav, micsoreaza durerile si in plus, contribuie la cresterea fortelor de aparare ale organismului.
Bolile care beneficiaza la maxim de efectele unui tratament cu venin de albine sunt : bolile reumatismale - reumatismul mono si poliarticular, sciatica, spondiloza, fibromiosita (respectiv inflamatia tecii conjunctive a tendonului), nevralgii de tot felul etc
Modalitatile cele mai obisnuite de administrare a veninului de albine sunt urmatoarele :
- intepaturile directe de albine;
- injectiile intradermice cu venin de albine in prealabil purificat si fiolat
- administrarea de apitoxina, respectiv de venin de albina sub forma de pomada
- administrarea de apitoxina pe cale inoforezei, respectiv pe calea introducerii de venin de albine in organism cu ajutorul curentului electric continuu
- practicarea acupuncturii cu diverse produse de provenienta apicola
Produse apicole naturale indirecte sau derivate :
In industria produselor cosmetice se foloseste frecvent gama produselor apiterapice, de aceea va recomandam sa folositi marcile de ingrijire si ingiena care va pot oferi : crema de fata cu laptisor de matca, crema de fata cu extract de propolis, crema de fata cu miere, crema pentru ten gras, crema pentru dupa barbierit, crema pentru maini, lotiune nutritiva de fata, emulsie nutritiva si demachiant al tenului , demachiant cu miere, lotiune de par cu laptisor de matca si polen, apa de gura cu propolis.
