Prin aromoterapie intelegem acea ramura a terapeuticii de inspiratie naturista si mai precis fitoterapeutica, care foloseste ameliorarea sau vinedecarea diverselor boli, pe calea aromelor si a parfumurilor, respectiv pe calea unor produsi volatili si odoranti, extrasi in majoritatea cazurilor din plantelor aromatice; produsi care ni se prezinta fie sub forma unor esente naturale, fie a unor uleiuri esentiale.
Aceste substante erau folosite inca din vremuri imemorabile ale istoriei omenirii, atat in scopuri terapeutice cat si de alt gen (de exemplu in scopuri condimentare sau pentru producerea de parfumuri)
Inca din acele vremuri oamenii foloseau, probabil, instinctiv sau intuitiv anumite substante naturale care au facut dovada unor actiuni bactericide si antifermentescibile.
Marele medic al antichitatii Hipocrate, recomanda folosirea fumigatiilor aromatice importiva ciumei. Tot in acest scop era folosit asa numitul " otet al celor patru hoti" care - reprezenta o solutie complexa in care intra otetul de vin alb, in care au fost macerate in prealabil inflorescente uscate de pelin, maghiran, salvie, rozmarin precum si alte plante aromatice (reteta care a fost obtinuta cu forta de la niste hoti) acestia se ungeau cu solutie pe maini si pe fata, inainte de a-i prada pe ciumati, de bunurile lo; s-au folosit cu succes de ea, in cursul ucigatoarei ciume din 1413, fara sa se contamineze.
In urma cu cateva secole s-au facut observatii interesante pe tema aromoterapiei, plecandu-se de la faptul, ca cei andrenati in producerea si comercializarea de parfumuri, erau posesorii unei curioase si inexplicabile imunitati impotriva diverselor flageluri de genul ciumei, holerei, variolei; imunitate care a fost pusa in seama esentelor volatile si aromatice caracterizand parfumurile.
Pornind de la aceasta ratiune in cursul marii epidemii de variola din Paris (1870) s-a recomandat distrugerea virusilor din spitale cu ajutorul fumului degajat in urma arderii frunzelor de ienupar.
Primele studii cu adevarat stiintifice, privind actiunea terapeutica a unor uleiuri esentiale - principiile active ale acestora din diverse plante aromatice dateaza din 1894. In cursul unor cercetari J. Miguel, a constatat ca vaporii de cimbru, dincolo de temperatura de 15 grade distrug majoritatea bacteriilor existente in praful din laboratorul sau, iar daca actiunea acestor vapori era prelungita la 3 zile, numai 2 % din totalitatea bacteriilor mentionate mai supravietuiau.
 |
Dr. H Cabanes a facut tot pe cale experimentala, dovada faptului ca bacilul Eberth, de exemplu, agentul cauzal al febrei tifoide, estedistrus in numai 12 minute in prezenta esentei de scortisoara si in 24 minute, a aceleia de paciuli. Esenta de cuisoare, in concentratie de 1/6000, distruge bacilul Koch, dupa cum esenta de cimbru, in concentratie de 5%, distruge in numai 2 minute bacilul Shiga, agentul cauzal al disenteriei epidemice.
Toate persoanele care folosesc la gatit sau in scopuri terapeutice ceapa, usturoi, cimbru, marar precum si alte plante odorante practica fara sa-si dea seama fito si mai ales aromoterapia.
In urama unui experiment aromoterapic s-a constatat ca dispersia unor aerosoli a unui amestec format din esente de pinn, cimbru, menta, lavanda, rozmarin, cuisoara si scortisoara, s-a soldat cu distrugerea in nunai jumatate de ora a tuturor mucegaiurilor si a tuturor stafilococilor, care poluau aerul incaperilor in care s-a practicat dispersia; operatiune ce nu a lasat in viata decat 4 colonii de microbi din 210 recenzate la inceputul experimentului.
Puterea bactericida si microbicida proprie esentelor aromatice, actiunea acestor esente este extrem de variata si de complexa si se exercita nu numai in exteriorul organismului, ci si in interiorul sau.Esentele de cimbru, lavanda,pin si eucalipt, exercita notabile actiuni antiseptice, mai ales in domeniul aparatului pulmonar, digestiv si urinar, in timp ce acelea de rozmarin, favorizeaza producerea si evacuarea bilei.
Ceapa, usturoiul, lamaia si ienuparul, impiedica formarea de pietre la nivelul aparatului biliar si renal, in timp ce esentele de lavanda, maghiran, verbina, chiparos si anason, exercita nete efecte antispasmodice. In ceea ce priveste esenta de lamaie, mai precizam faptul, ca aceasta, in anumite concentratii, neutralizeaza bacilul tific si stafilococul, in numai 5 minute, iar pe cel difteric in 20.
Efecte stimulatoare exercita la randul lor esentele de busuioc, salvie, pin si rozmarin, iar antifermentative intestinale acelea de ceapa, usturoi, cimbru, marar, anason, lamaie si ienupar.
Alte esente exercita actiuni aperitive, afrodisiace, cicatrizante, diuretice, antireumatismale, febrifuge, antitoxice, antivirale ca si de alt gen.
Multora din esentele aromatice mentionate le este proprie o extraordinara forta de difuziune, prin structurile organismului.
Esentele aromatice nu produc obisnuinta si nu exercita efecte secundare nocive, proprii multor medicamente de sinteza.
Intr-o asemenea situatie, este intru totul justificat interesul care se acorda in lume, la ora actuala fitoterapiei in general, aromoterapiei in particular si cu totul special practicilor traditionale de tratament, concretizat in studii efectuate la scara planetara.
Este justificata pledoaria cu totul stiintifica, care se face pentru macrobiotica, pentru medicina naturista in general, ca si toata aceasta vie miscare de idei, pentru o reintoarcere la natura, dar nu in sens regresiv ci in acela al unei mai vii si mai organice integrari a omului in cadrul natural de existenta, de care ne-am desprins in mod progresiv.
Exista totusi si efecte negative ale condimentelor si mirodeniilor, acestea pot fi grupate in doua mari categorii :
Condimentele si mirodeniile reprezinta, intr-adevar, foarte mult in alimentatia umana dar, in ipostaza ca anumite limite sunt in mod constant depasite, limite foarte variabile de la individ la individ si de starea fiziologica in care se afla acesta, efectele negative de tot felul nu intarzie prin a-si face aparitia
Iata deci ca ceea ce preciza Homer in legatura cu anumite acte omenesti, afirmand ca in toate lucrurile masura e buna, este valabil si pentru condimente si mirodenii.
I - datorita acestora alimentele devin mai gustoase si mai apetisante, ceea ce implicit, va duce la consumul lor in exces si deci la obezitate (in marea majoritate a cazurilor)
Omul mananca in mod excesiv, in mai multe situatii si anume: in contul unei stari de foame exagerata, intretinuta si de privarea indelungata a organismului de alimente; in contul unui act de vointa sau volitional, cand cel in cauza doreste a demonstra ca poate manca mult ; in contul unei proaste deprinderi si in sfarsit, in contul unei stari de foame patologica.
O asemena stare este, de exemlu, aceea cunoscuta in medicina sub denumireade hiperorexie sau de bulimie (acest ultim termen provenind de la cuvintele grecesti bous- insemnand bou si limos, foame)
Vederea mirosul sau gustul mancariifavorite declanseaza o secretie abundenta de saliva si suc gastric, fenomene de exacerbeaza apetitul.
Desi experienta anterioara este de cea a apetitului, totusi,rolul hotarator in determinarea preferintelor alimentare, revine factorilor genetici.
Aceasta este ratiunea pentru care unele animale nu mananca anumite produse: leii - rosii, cainii -dulciuri si maimutele - carne
II - tine de faptul ca aproape fiecare condiment in parte, daca este luat in exces si mai mult timp poate declansa anumite efecte iritante, congestive sau de alt gen asupra mucoaselor, ceea ce, in final se concretizeaza intr-o anume suferinta.
Aceste efecte sunt direct proportionale cu starea de sanatate sau de boala a tubului digestiv, a glandelor anexe, ca si a aparatului excretor reno-uretro-vezical.
Aceste efecte mai sunt dependente de toleranta individuala, de cantitatea ca si de durata administrarii lor.
Se stie in acest sens ce ceapa, usturoiul si otetul, pot produce, cand sunt consumate fie in exces, un timp mai indelungat, in cazul unor mucoase mai sensibile, iritarea si inflamarea acestora.
Actiuni exercita si hreanul, boiaua ca si mustarul.
Numeroase gastrite, duodenite, ulcere gastroduodenale, nu sunt straine de actiunea declansanta sau numai favorizanta a diferitelor condimente.
Se stie de asemenea ca incidenta net mai ridicata a cancerului de tub digestiv si in special de stomac, nu este straina de modalitatea prepararii carnii in general se a aceleia de peste in particular ca si modalitatile condimentarii lor.
Imediat dupa fumat, factorul cel mai adanc implicat in aparitia cancerului este alimentatia. O nutritie improprie, nerationala, hipercondimentata, este pusa in legatura directa cu aparitia a 40% dintre cancerele barbatilor si a 60% dintre toate acelea ale femeilor.
