Detalii privind tratamentele cu venin de albine :
In urma unor cercetari s-a ajuns la concluzia ca veninul de albine:
- este bactericid si s-a demonstrat ca o solutie apoasa de venin de albine este sterila - bacteriologic vorbind, chiar la o concentratie de 1/50..000;
- are efecte hipotensoare si confera o rezistenta crescuta fata de cancer - boala grava a conditiei umane si a secolului nostru
- este folosit pentru vindecarea astmului bronsic, a discopatiilor, artritelor, reumatismului, in tratarea hipertensiunii, a aterosclerozei, ca si pentru atenuarea durerilor reumatice, a celor datorate arteritei si ischiemiei.
- da rezultate satisfacatoare in cazul paraliziilor!
Modalitatile cele mai obisnuite de administrare a veninului de albine, pentru tratamentul formelor clinice de reumatism sunt :
I In cazul apiterapiilor directe, pe calea intepaturilor de albine, se aplica albina la locul dureros, cu ajutorul unei pensete speciale, dupa ce, in prealabil, s-a curatat pielea in cauza (cu apa calduta si sapun) si s-a tamponat cu o solutie de hipermanganat de potasiu care este calmanta si dezinfectanta.
Exista mai multe scheme de tratament pe aceasta linie, dar una dintre cele mai bune consta in practicarea unei intepaturi in prima ziurmand ca numarul intepaturilor sa fie sporit cu una pe zi, timp de 10 zile, in asa fel incat in ultima zi sa se ajunga la 10 intepaturi practicate simultan.
Se face o pauza de 3-4 zile, dupa care se incepe o noua serie, cu 3 intepaturi pe zi, in asa fel incat pe parcursul unei luni si jumatate, cat dureaza in general tratamentul, bolnavul in cauza sa primeasca in total 205 intepaturi.
Desigur, acest tratament va fi individualizat in functie de toleranta bolnavului fata de venin, de varsta si de greutatea sa si, mai ales, in functie de gradul de imbolnavire reumatismala . Aplicarea intepaturilor se face direct la locul dureros sau in imediata apropiere.
Este absolut necesar ca acest tratament sa se faca sub control medical, situatie in care se practica periodic controlul urinei, spre a se vedea daca in urina au aparut cumva urme de zahar sau de albumina, elemente determinante in ceea ce priveste conducerea corecta a tratamentului.
II Tot sub control medical de specialitate se va administra pomada cu apitoxina, respectiv cu venin de albine, apoi injectiile intradermice cu acelasi venin, ca si administrarea sa pe calea inforezei, respectiv pe calea traversarii solutiei de venin de albine prin pielea intacta cu ajutorul curentului continuu.
Nu trebuie neglijat faptul ca exista posibilitatea, ca veninul de albine sau produsele fabricate pe baza sa, ca pomada cu apitoxina, sa declanseze reactii alergice, respectiv acele eruptii dermice, care apar ca modalitate de reactie a organismului fata de un agent microbian sau chimic.
Mai mult decat atat, tot in conditii similare poate apare si socul anafilactic, respectiv aceasta reactie violenta a organismului, provocata de o anumita substanta; reactie care survine la o repetata injectare sau aplicare a ei si care este mult amplificata de organismul in prealabil sensibilizat, fata de respectiva substanta.
Veninul de albine prezinta numeroase avantaje fata de alte medicamente antireumatismale, unul dintre acestea constand din faptul ca actiunea sa extrem de rapida, iar altul, constand din faptul ca exista diferente enorme intre doza utila, cea toxica si cea mortala, ceea ce evident, este foarte important.
