Alune de padure

Alunul (Corylus avellana) este un arbust la care florile se formează în martie, iar fructele apar în septembrie-octombrie.
Aluna de padure este fructul alunului, de formă sferică sau ovoidală, cu un mic cioc, având la bază un înveliş verde în formă de degetar. Alunele sînt comestibile, conţinînd grăsimi, proteine şi substanţe minerale. Aluna mai este folosită ca vermifug, fiind indicată şi în cazul sarcinii, creşterii, TBC, litiazei urinare.
Este recomandată vegetarienilor şi diabeticilor.
Prin presarea alunelor se obţine un ulei comestibil folosit în farmacologie şi cosmetică.
Uleiul de alune este foarte fluid si savuros în mîncăruri. 
Este indicat pentru epidermele sensibile, regularizează cantitatea de sebum şi este utilizat împotriva crăpăturilor sînilor (în cazul mamelor care alăptează). 
Contra teniei, se administrează o lingură de ulei de alune dimineaţa, timp de 15 zile.
Frunzele de alun au proprietăţi vasoconstrictoare, hemostatice şi dezinfectante.
Ca infuzie, ceaiul din frunze de alun se bea pentru creşterea elasticităţii vaselor şi pentru ochii încercănaţi.
Cu decoct de frunze se badijonează ulceraţiile cronice, infectate, varicele sau eczemele.
Din scoarţa de alun şi din coaja fructelor se prepară decocturi cu care se pansează rănile şi ulcerele varicoase, avînd rol decongestionant asupra tegumentelor.
Esenţa de alun este antiepileptică.

Alunele de padure au un bogat conţinut de vitamina A, B9, calciu, fosfor, potasiu, fier, magneziu; sunt uşor digerabile, foarte nutritive şi energetice. 


 10 alune de padure contin 2 grame proteina, 1.4 grame fibre,